Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele ciritei:

ciritéi s. m. – Tufiș, desiș, teren despădurit. – Var. ceretei, ceretel. Rut. (o)čeret „stufăriș” (Skok 64; DAR). Nu este probabilă ipoteza lui Cihac, II, 491, bazată pe mag. cserje, de la cser „stejar”. – Der. citirișcă, s. f. (tufiș), cu metateză (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român


ciritéĭ și (vechĭ) ceretéĭ n., pl. urĭ și eĭe (V. ciritel). Secĭ, desiș, tufăriș. – În nord și ciritiș. V. rădĭ și sihlă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ciritei m. pl. tufiș (lit. tufă de ceri): printre ciritei de brad CR. [V. cer, arbore].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

ciritei - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ciritel

ciritei - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ciritel