CIRCUMSCRÍE, circumscríu, vb. III. Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din lat. circumscribere (după scrie).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CIRCUMSCRÍE vb. tr. 1. a construi o figură geometrică circumscrisă. 2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca. (după lat. circumscribere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CIRCUMSCRÍE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a încadra, a delimita între anumite margini, limite. 2. A face o figură în jurul altei figuri, atingând-o la margini. [P.i. circumscríu. / după lat. circumscribere < circum – împrejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire].
Sursa: Dicționar de neologisme
circumscríe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumscríu, 2 sg. circumscríi, 1 pl. circumscríem, 2 pl. circumscríeți; conj. prez. 3 să circumscríe; imper. 2 pl. circumscríeți; ger. circumscriínd (-scri-ind); part. circumscrísSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită circumscrie v. 1. a da limite; 2. Geom. a desena o figură în jurul alteia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CIRCUMSCRÍE, circumscríu, vb. III. Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din lat. circumscribere (după scrie).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)