círcovi1 s.m. pl. (pop.) numele unei sărbători nerecunoscută de biserică, în care poporul crede că nu e bine să lucrezi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
circoví2, pers. 3 sg. circovéște, vb. IV (reg.; despre păsări) a gânguri, a ciripi
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
círcovĭ m. pl. (bg. čerkova, biserică, d. gr. kyriaki, Duminica, de unde și numele de Chiriac și Chiric. V. Cĭurică și țîrcovnic). Munt. ș. a. Numele unor sărbătorĭ populare în onoarea unor zeĭ a căror amintire s´a șters: Circoviĭ de vară, aĭ Mariniĭ (mártira Marina) la 15-17 Iulie; Circoviĭ de ĭarnă la 17-18 Ĭanuarie, cînd se așteaptă zile viforoase, numite și „fulgerătoare”. – Și Cercovĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Circovi m. pl. două sărbători băbești: 1. Circovii de vară, dela 16 până la 19 Iulie, ce le țin femeile dela țară, crezând că le apără de paralizări (luat de Circovi e sinonim cu luat din Iele): ori Mărți, Joi, Vineri și Circovi, sărbătorile drăcești, care le ținea norodul în vremile păgânești Pann; se mai numesc și Circovii Mărinei: și la circovii Mărinei mâna pe nimic n’am pus PANN; 2. Circovii de iarnă, dela 16-18 Ianuarie, zile rele de trăsnete și vifore, numite și Fulgerătoarele. [Cf. slav. ȚERKOVA, biserică]. V. Mărina.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a