ciorăí, pers. 3 sg. ciórăie, vb. IV 1. (reg.; despre ciori, corbi, țărci și curci) a cârâi, a croncăni, a cloncăni. 2. (reg.) a certa, a ocărî, a înjura. 3. (reg.; despre râuri, pâraie) a curge murmurând, susurând.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cĭórăĭ și -ĭésc, V. cĭuruĭ 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ciorăì v. a curge murmurând (de ape): râurile ce ciorăiau EM. [Onomatopee: v. ciurui].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a