Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele ciolpan:

CIOLPÁN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ciolpán (ciulpán), ciolpáni, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas la pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân; cioată, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare și diform.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

ciolpán (ciolpáni), s. m. – Trunchi de copac; se spune mai ales despre partea de jos a copacului căzut, care rămîne cu rădăcina. – Var. ciulpan, ciorpan. Probabil din sl. čerpŭ „așchie, bucățică de lemn.” Din aceeași rădăcină derivă ciorpec, s. n. (scîndurică negeluită pentru acoperișuri), cf. Berneker 147 și DAR.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cĭolpán (sud) și cĭorcán (nord) m. (cp. cu turc. colpa, stîngacĭ). Copac uscat, osiac (rev. I. Crg. 4, 390). Îșĭ cunoaște cĭoara cĭolpanu, se zice despre un om cînd trage la teapă [!] orĭ despre un copil cînd se arată vrednic de tată-su. Fig. Iron. Om înalt și slab, cocîrlă. V. butuc, cĭump, hașcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ciolpán (pop.) s. m., pl. ciolpáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ciolpan n. trunchiu rămas în pământ, ale cărui ramuri au fost rupte de vânt sau putrezite prin vechime: la craca ciolpanului, la cuibul șoimanului POP. [Dintr’un primitiv ciop, trunchiu (cf. ciopârtă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CIOLPÁN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)