CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ciobăni, ciobănesc v. t. a viola.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
ciobăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 să ciobăneáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ciobănì v. a fi, a șe face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ciobani - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cioban
ciobani - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cioban