CINSTÍRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. – V. cinsti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cinstíre f. Acțiunea de a cinsti. Închinare, toast, ciocnire de pahare, chef.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cinstíre s. f., g.-d. art. cinstírii; pl. cinstíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cinstire f. 1. fapta de a cinsti, venerațiune: a patriei cinstire; 2. ospătare onorifică: aduceți teasuri pline de vin pentru cinstire At.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CINSTÍRE, cinstiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect. 2. (Înv.) Demnitate înaltă ocupată de cineva. – V. cinsti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
cinstire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul cinsti