Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele cinegetic:

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CINEGÉTIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. știința și arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CINEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) De vânătoare, vânătoresc. [< fr. cynégétique, cf. gr. kynegetikos < kyon – câine, agein – a conduce].
Sursa: Dicționar de neologisme

*cinegétic, -ă adj. (vgr. kynegetikós). Vînătoresc, de vînătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj. 1. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. – Din fr. cynégétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. cinegétică, pl. cinegétice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cinegetic a. privitor la vânat: tractat cinegetic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)