cincisprezecíme [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-spre-) s. f., g.-d. art. cincisprezecímii; pl. cincisprezecími
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CINCISPREZECÍME, cincisprezecimi, s. f. A cincisprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Cincisprezece + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)