CIMENTÁRE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. – V. cimenta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cimenta și rezultatul ei. [< cimenta].
Sursa: Dicționar de neologisme
CIMENTÁRE (‹ fr.) s. f. Injectare sub presiune a unei suspensii de ciment în pămînt, în materiale de construcții fisurate sau roci dezagregate ori fisurate pentru consolidarea sau impermeabilizarea acestora. ♦ Cimentarea rocilor = consolidarea rocilor prin pătrunderea unui liant în golurile și fisurile acestora, în mod natural în zăcămînt sau artificial prin injectarea unui mortar de ciment prin găuri de sondă.Sursa: Dicționar enciclopedic cimentáre1 (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art. cimentắrii; pl. cimentắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cimentáre2 (tratarea dinților) v. cementáre2Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CIMENTÁRE1, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. – V. cimenta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CIMENTÁRE2 s. f. v. cementare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
cimentare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul cimenta