Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele cidru:

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CÍDRU s. n. băutură obținută prin fermentarea alcoolică a mustului de mere. (< fr. cidre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CÍDRU s.n. Băutură alcoolică care se obține prin fermentarea mustului de mere. [< fr. cidre].
Sursa: Dicționar de neologisme

cídru s. n. – Băutură obținută prin fermentarea mustului de mere. Fr. cidre.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*cídru n., pl. urĭ (fr. cidre, d. lat. sícĕra devenit císĕra, cisre, cisdre, cidre. V. cighir, sicheră). Barb. Vin de mere saŭ de alte poame.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cídru2, (cedru), s.n. – (bot.) Tuia; arborele vieții (chidru, tidru, tindru) (Viman 1989): „Numai-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi 1925: 199). – Lat. cedrus, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza 1968: 107). – Din fr. cidre (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cídru (ci-dru) s. n., art. cídrul
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cidru n. mied.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)