-CÍD elem. „a ucide”, „a distruge”. (< fr. -cide, cf. lat. coedere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
-CID Element secund de compunere savantă cu semnificația „care ucide”, „ucigaș”. [< fr. -cide < lat. -cida < caedere – a ucide].
Sursa: Dicționar de neologisme
Cid (Rodrigo de Bivar) m. 1. erou spaniol din sec. XI, supranumit Cidul, care se ilustră în luptele contra Maurilor; 2. numele unei tragedii faimoase de Corneille (1636).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
-CÍD elem. „a ucide”, „a distruge”. (< fr. -cide, cf. lat. coedere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
-CID Element secund de compunere savantă cu semnificația „care ucide”, „ucigaș”. [< fr. -cide < lat. -cida < caedere – a ucide].
Sursa: Dicționar de neologisme
Cid (Rodrigo de Bivar) m. 1. erou spaniol din sec. XI, supranumit Cidul, care se ilustră în luptele contra Maurilor; 2. numele unei tragedii faimoase de Corneille (1636).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a