CICÁLĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. – Comp. it. cicala.Sursa: Dicționarul limbii române moderne cicálă f., pl. e (d. cicălesc saŭ indirect d. it. cicála, greĭer și om flecar). Persoană cicălitoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cicală m. cui nu-i mai tace gura, care supără mereu cu vorba. [Cf. it. CICALA, greiere].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a