CIÁNIC, -Ă, ciánici, -e, adj. (Chim.) Care se referă la cian. ◊ Acid cianic, compuși cianici. (cf. fr. cyanique < pref. cyan(o)- + suf. -ique) [def. și et. TLF – folosit în corpul DEX]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
CIÁNIC, -Ă, cianici, -ce, adj. v. FULMINIC. (În sintagma) Acid fulminic = izomer al acidului cianic care, împreună cu metalele, formează săruri explozive. – Din fr. fulminique. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
*ciánic, -ă adj. (vgr. kýanos, metal albastru, și kvanós, albastru). Chim. Acid cianic (C Az OH) un acid compus din cianogen, oxigen și idrogen [!], incolor, iritant și beșicător.
Sursa: Dicționaru limbii românești