CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHIURETÁJ s. n. chiuretare; raclaj. (< fr. curetage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CHIURETÁJ s.n. Chiuretare; (spec.) Raclaj. [< fr. curetage].
Sursa: Dicționar de neologisme
CHIURETÁJ (‹ fr.) Operație efectuată cu ajutorul chiuretei, ca modalitate terapeutică de curațare a unor cavități naturale (uter, cavitate articulară etc.), plăgi, țesut osos, cartilaginos ori în scop de diagnostic pentru recoltarea unor țesuturi (biopsie). Sin. raclaj.Sursa: Dicționar enciclopedic chiuretáj (chiu-) s. n., pl. chiuretájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)