chitúc, chitúci, s.m. (reg.) trunchi de copac, butuc; caravei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
chitúc (-ci), s. m. – Butuc, ciot. Bg. kitjuk (Candrea). Însă cuvîntul bg. ar putea proveni din rom.; în acest caz chituc ar fi în locul lui *pituc, adică rezultat al unei contaminări cu pit- „mic” (cf. piti) cu butuc.Sursa: Dicționarul etimologic român