CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a chitcăít, chitcăítă adj. (reg.) 1. chitit, socotit, circumspect, minuțios. 2. sâcăitor, plictisitor; capricios, belaliu. 3. adormit, mocăit, ticăit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHIȚCĂÍT, chițcăituri, s. n. Chițăit. ♦ Fig. Țârâit, chirăit. Chițcăitul cristeilor. – V. chițcăi.Sursa: Dicționarul limbii române moderne CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
chițcăit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul chițcăi