chirăitúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chirăitúrii; pl. chirăitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CHIRĂITÚRĂ, chirăituri, s. f. (Pop. și fam.) Chirăit. – Chirăi + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)