CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic datorită mișcării gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Onomatopee.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chiorăí/ghiorăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 chiórăie/ghiórăie, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá, conj. prez. 3 să chiórăie/să ghiórăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chiorăì (ghiorăì) v. se zice de sgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
chiorăì (ghiorăì) v. se zice desgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHIORĂÍ, pers. 3 chiorăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.; ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
chiorâi - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana I, singular - pentru cuvantul chiorî
chiorai - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul chiorî