Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele chinui:

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la suferințe fizice; a tortura. 2. Tranz. și refl. A(-și) pricinui suferințe morale, chinuri sufletești. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 3. Refl. A se strădui, a face eforturi. [Prez. ind. și: chínui] – Din chin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

!chinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chinuiésc/chínui, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 să chinuiáscă/să chínuie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chinuì v. 1. a tortura; 2. a necăji.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la suferințe fizice; a tortura. 2. Tranz. și refl. A(-și) pricinui suferințe morale, chinuri sufletești. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 3. Refl. A se strădui, a face eforturi. [Prez. ind. și: chínui] – Din chin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

!chinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chinuiésc/chínui, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 să chinuiáscă/să chínuie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chinuì v. 1. a tortura; 2. a necăji.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)