Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele chinovie:

CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


chinovíe (-íi), s. f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s. m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinovicește, adv. (în felul cenobiților); chinoviarh, s. m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [Acc. și: chinovíe] – Slav (v. sl. kinovija < gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

chinovíe, -ít, V. cenob-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

chinóvie (-vi-e) s. f., art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chinovie f. mănăstire unde călugării trăiesc în comun (în opozițiune cu lavră): Neamțul e chinovie de călugări, iar Horezul e chinovie de maici. [Termen de origină slavo-greacă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)