CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHIMÍST, -Ă s. m. f. specialist în chimie. (< fr. chimiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CHIMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în chimie. [Cf. fr. chimiste].
Sursa: Dicționar de neologisme
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, care este specialistă în această știință. – Fr. chimiste.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *chimíst, -ă s. (d. chimie; fr. chimiste). Persoană care se ocupă de chimie. – Maĭ rar himist.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chimíst s. m., pl. chimíștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chimist m. cel ce se ocupă cu chimia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)