CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kek „vânăt”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a chicláz (chiclázuri), s. n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită” (cf. pl. Giftgläser și var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt”. Se folosește mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental.Sursa: Dicționarul etimologic român
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Calaican. – Comp. magh. kék „vânăt”.Sursa: Dicționarul limbii române moderne chicláz n., pl. urĭ, și chiclázăr n. fără pl. (germ. ghift-glas, pl. -gläser, sticlă otrăvită, adică „mineral cu aspect de otravă”. Cp. și cu ung. cikláz, o buruĭană, cnicus benedictus). Mold. Sulfat de cupru: un cer senin și verde ca peatra [!] de chiclaz (Sadov. VR. 1911, 4, 54). V. peatră (vînătă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
chicláz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclázuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chiclaz n. Mold. piatră verde otrăvitoare: boia de păr, chiclazuri, piatră vânătă CR. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)