Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele chibzuință:

CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însușire care caracterizează pe omul chibzuit. – Chibzui + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; chibzuială. – Din chibzui + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

chibzuínță f., pl. e și (nord) ĭ. Chibzuĭală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

chibzuínță s. f., g.-d. art. chibzuínței
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chibzuință f. chibzueală (mai statornică).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însușire care caracterizează pe omul chibzuit. – Chibzui + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)