CHIBÍȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).[Acc. și: chíbiț] – Din germ. Kiebitz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHIBÍȚ/CHÍBIȚ s. m. cel care asistă la un joc de noroc. (< germ. Kiebitz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
chibíț (-ți), s. m. – Persoană care asistă la jocul de cărți fără să ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibița (var. chibiți), vb. (a privi jocul altora); chibițărie, s. f. (îndeletnicirea de chibiț).Sursa: Dicționarul etimologic român chibiț, chibiți s. m. 1. persoană ipocrită. 2. hoț specializat în culegerea de informații utile bandei.Sursa: Dicționar de argou al limbii române CHÍBIȚ, chibiți, s. m. 1. Persoană care asistă la jocul de cărți al altora, fără să joace ea însăși. 2. (Ornit.) Nagâț. [Acc. și: chibíț] – Germ. Kiebitz.Sursa: Dicționarul limbii române moderne chibíț m. (germ. kibitz, nagîț). Iron. Privitor la jocu altora, maĭ ales la cărțĭ. V. marghiloman.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!chibíț s. m., pl. chibíțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CHIBÍȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără a participa (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători). [Acc. și: chíbiț] – Din germ. Kiebitz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)