CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a chersín (chersíne), s. n. – Găleată, vas de lemn, pentru scos apă. – Var. chersîn. Tc. (per.) kersené „farfurie pentru pîine” (Bogrea, Dacor., III, 729; Scriban). Cihac, II, 48, sugera pol. krzynow „strachină”. În Mold. și Dobr.Sursa: Dicționarul etimologic român
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, nu prea mare, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Tc. kersene.Sursa: Dicționarul limbii române moderne chersín (reg.) s. n., pl. chersíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chersin n. Mold. covată adâncă, largă și scurtă: sub un chersin CR. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) chersî́n n., pl. e (turc. pers. kersené, vas de pus pînea [!], fructele ș. a.) Mold. Dobr. Covată rătundă [!], cop.
Sursa: Dicționaru limbii românești