CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din chef.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chefăluì v. Mold. a chefui: boierii s’au chefăluit AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)