CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHEFÁL s.m. În general, pește din fam. mugilidae (chefali), având corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul ușor turtit, cu gura lată și obtuză și dințisori ca niște perii; populează apele dulci sau salmastre, legate de mare, în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Mediterana și lacurile litorale ale Mării Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de până la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
chefál (chefáli), s. m. – Specie de pește marin (Mugil cephalus). – Mr. chefal. Ngr. ϰέφαλος (Cihac, II, 645; Gáldi 163); cf. alb. kjefëlj (Meyer 221), tc., bg. kefal, rut. kefalĭ (Vasmer 553).Sursa: Dicționarul etimologic român CHEFAL (‹ ngr.) s. m. Pește teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, răspîndit pe litoralul european și african al Oc. Atlantic, în mările Mediterană, Neagră, Azov, de c. 20-50 cm și 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi și pe cap, de culoare cenușiu-verzui-albăstrui cu auriu și argintiu (Mugil auratus).Sursa: Dicționar enciclopedic CHEFÁL, chefali, s. m. Pește de mare de culoare cenușie, cu partea superioară a capului mare și turtită (Mugil capito și cephalus). – Ngr. kéfalos.Sursa: Dicționarul limbii române moderne chefál m. (ngr. kéfalos, adică „căpățînos”. Cp. cu zlăvoacă). Un mic pește marin (mugil céphalus). V. balaban, licurin, ilar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chefál s. m., pl. chefáliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
chefal m. un fel de pește cu capul mare (Mugil cephalus): icre tari de chefal FIL. [Gr. mod. KÉPHALOS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)