Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele chateaubriand:

CHATEAUBRIAND s. n. Specialitate culinară, preparată din mușchi (gros) de vacă. [Pr.: șa-to-bri-án] – Cuv. fr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CHATEAUBRIAND [ȘATOBRIÁN] s. n. bucată de mușchi de vacă tăiată special și preparată ca friptură la grătar. (< fr. chateaubriand)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CHATEAUBRIAND s.n. Bucată de carne de vacă (din mijlocul fileului), de aprox. 3 cm grosime, pregătită la grătar sau prăjită la tigaie, servită cu sos bearnez și cartofi château.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ

CHATEAUBRIÁND s.n. Bucată de mușchi de vacă tăiată special și preparată ca friptură la grătar. [Pron. șa-to-bri-an. / < fr. chateaubriand, cf. Chateaubriand – scriitor romantic francez].
Sursa: Dicționar de neologisme

CHATEAUBRIAND [șatobriã], François-René, viconte de (1768-1848), scriitor francez. Călătorii în America, Anglia, Orient; ministru sub Restaurație. Proza sa, dominată de sensibilitate și imaginație (vasta lucrare doctrinară „Geniul creștinismului”, romanele „Atalá”, „René”, „Martirii”), a influențat mult romantismul prin pasiunea pentru natură, exotism, singurătate, prin expansiunea eului și mai ales prin elocința și muzicalitatea stilului. Capodopera sa rămîne scrierea autobiografică „Memorii de dincolo de mormînt”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*chateaubriánd (preparat culinar) (fr.) [pron. șatobriắ] (-teau-bri-) s. n., pl. chateaubriánd-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*Chateaubriánd (nume de persoană) (fr.) [pron. șatobriắ] (-teau-bri-) s. propriu
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Chateaubriand m. (cit. Șatobrian), scriitor francez: Geniul Creștinismului, Atala (1768-1848).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHATEAUBRIÁND, chateaubriand-uri, s. n. Specialitate culinară, preparată din mușchi (gros) de vacă. [Pr.: șa-to-bri-án]Cuv. fr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CHATEAUBRIAND s. n. Specialitate culinară, preparată din mușchi (gros) de vacă. [Pr.: șa-to-bri-án] – Cuv. fr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CHATEAUBRIAND [ȘATOBRIÁN] s. n. bucată de mușchi de vacă tăiată special și preparată ca friptură la grătar. (< fr. chateaubriand)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CHATEAUBRIAND s.n. Bucată de carne de vacă (din mijlocul fileului), de aprox. 3 cm grosime, pregătită la grătar sau prăjită la tigaie, servită cu sos bearnez și cartofi château.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ

CHATEAUBRIÁND s.n. Bucată de mușchi de vacă tăiată special și preparată ca friptură la grătar. [Pron. șa-to-bri-an. / < fr. chateaubriand, cf. Chateaubriand – scriitor romantic francez].
Sursa: Dicționar de neologisme

CHATEAUBRIAND [șatobriã], François-René, viconte de (1768-1848), scriitor francez. Călătorii în America, Anglia, Orient; ministru sub Restaurație. Proza sa, dominată de sensibilitate și imaginație (vasta lucrare doctrinară „Geniul creștinismului”, romanele „Atalá”, „René”, „Martirii”), a influențat mult romantismul prin pasiunea pentru natură, exotism, singurătate, prin expansiunea eului și mai ales prin elocința și muzicalitatea stilului. Capodopera sa rămîne scrierea autobiografică „Memorii de dincolo de mormînt”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*chateaubriánd (preparat culinar) (fr.) [pron. șatobriắ] (-teau-bri-) s. n., pl. chateaubriánd-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*Chateaubriánd (nume de persoană) (fr.) [pron. șatobriắ] (-teau-bri-) s. propriu
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Chateaubriand m. (cit. Șatobrian), scriitor francez: Geniul Creștinismului, Atala (1768-1848).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHATEAUBRIÁND, chateaubriand-uri, s. n. Specialitate culinară, preparată din mușchi (gros) de vacă. [Pr.: șa-to-bri-án]Cuv. fr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)