CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ceterá, vb. intranz. – 1. A cânta din ceteră: „Și prinsăi a cetera, / Mândră oaste s-aduna” (Bilțiu 1996: 326). 2. (fig.) A bate la cap pe cineva. – Din ceteră.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
ceterá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 céterăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ceterà v. Tr. Mold. 1. a cânta din ceteră; 2. a asurzi, a ameți cu vorba: nu pot cetărați pe Măria-sa, că om e dumnealui CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext., din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ceterá, vb. intranz. – 1. A cânta din ceteră: „Și prinsăi a cetera, / Mândră oaste s-aduna” (Bilțiu 1996: 326). 2. (fig.) A bate la cap pe cineva. – Din ceteră.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
ceterá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 céterăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ceterà v. Tr. Mold. 1. a cânta din ceteră; 2. a asurzi, a ameți cu vorba: nu pot cetărați pe Măria-sa, că om e dumnealui CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext., din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cetéră (-re), – 1. (Înv.) Citolă. – 2. (Trans.) Vioară. – Var. ceateră, ce(a)tără. Lat. cithera (Pușcariu 250; Candrea-Dens., 323; REW 1953; DAR); cf. it. cet(e)ra. Este dublet. de la chitară (var. ghitară), s. f., din ngr. ϰιυάρα, sau din it. chitarra (mr. chithară), și de la țițeră, s. f. (Trans., vioară), din mag. citera (Cihac, II, 488). – Der. cetera, vb. (Trans., a cînta la ceteră sau vioară; Mold., a molesta a importuna, a deranja), cf. Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 303; ceteraș, s. m. (Trans., violonist, muzicant), din mag. citerás; chitarist, var. ghitarist, s. m. (persoană care cîntă la chitară).Sursa: Dicționarul etimologic român
CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).Sursa: Dicționarul limbii române moderne céteră f., pl. e și ĭ (lat. cithera = cithara, d. vgr. kithára; it. cétera și cetra. V. chitară, citeră). Vechĭ. Azĭ. Trans. vest. Vioară, lăută, diblă. – Și cétără, pl. ere, erĭ (Ps. Ș.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
céteră, ceteri, s.f. – Vioară. – Lat. cithera.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
céteră (reg.) s. f., g.-d. art. céterii; pl. céteriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cèteră f. Tr. instrument de muzică cu coarde (numit după localități diplă, lăută, vioară): decât cu o ceteră mai bine cu gura mea POP. [Lat. vulg. CITERA = clasic CITHARA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)