CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CESIONÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de o cesiune. (< fr. cessionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CESIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune. [Cf. fr. cessionnaire, it. cessionario].
Sursa: Dicționar de neologisme
CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Fr. cessionnaire.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *cesionár, -ă s. (d. cesiune, după lat. cessio). Care acceptă o cesiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cesionár (-si-o-) s. m., pl. cesionáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cesionar m. cel ce acceptă o cesiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)