CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe și cu fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus) – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cervánă (cerváne), s. f. – Varietate de unguraș, plantă erbacee (Lycopus europaeus). Origine necunoscută. Cihac, II, 48 (și Conev 44) pornesc de la sl. črŭvĕnŭ „roșu”, fiind o plantă folosită în vopsitorie, însă Tiktin îi contrazice. Este probabil ca etimonul propus de Cihac să fie exact, dar să fi existat o confuzie în ce privește planta, cum se întîmplă adesea în botanica populară.Sursa: Dicționarul etimologic român
CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe (Lycopus exaltatus și europaeus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne cervánă s. f., g.-d. art. cervánei; pl. cerváneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cervană f. plantă cu flori mici albe, pe din lăuntru cu puncte roșii-purpurii (Lycopus). [Slav. ČERVENĬ, roș, după coloarea punctelor floarei].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe și cu fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus) – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)