CERÚZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CERÚZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CERÚZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa].
Sursa: Dicționar de neologisme
CERÚZĂ s. f. Carbonat de plumb folosit mai ales la prepararea vopselelor. – Fr. céruse (lat. lit. cerussa).Sursa: Dicționarul limbii române moderne cerúză s. f., g.-d. art. cerúzeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Ceruză f. substanță albă întrebuințată în pictură și pentru fabricarea unor verniuri; otravă violentă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CERÚZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. céruse, lat. cerussa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)