CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, -inis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CERTITÚDINE s. f. siguranță, convingere, încredere deplină. (< fr. certitude, lat. certitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CERTITÚDINE s.f. Siguranță, neîndoială, încredere deplină. [Cf. fr. certitude, lat. certitudo].
Sursa: Dicționar de neologisme
CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină. – Lat. lit. certitudo, -inis.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *certitúdine f. (lat. certitúdo, -údinis). Siguranță, convicțiune perfectă: știŭ cu certitudine că pacea nu va fi turburată [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
certitúdine s. f., g.-d. art. certitúdinii; pl. certitúdiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită certitudine f. 1. siguranță deplină și întreagă: certitudine matematică; 2. caracterul lucrului cert, stabil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, -inis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)