Am găsit 20 de definiții pentru cuvantul/cuvintele cerneală:

CERNEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CERNEÁLĂ2, cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CERNEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CERNEÁLĂ2, cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, colorată, care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. 3. Fig. (Reg.) Amărăciune, tristețe, jale. – Slav (v. sl. črŭnilo).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cerneálă f., pl. elĭ (vsl. črŭnilo. V. cĭornă, cernesc, cernușcă). Lichid negru (saŭ și alt-fel) de scris (negreală). – Și pl. n. -urĭ, felurĭ de cerneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cerneálă1 (cernire) (pop.) s. f., g.-d. art. cernélii, pl. cernéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cerneálă2 (substanță) s. f., g.-d. art. cernélii; (sorturi) pl. cernéluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cerneală f. lichid servind la scris, tipar, desen. [Slav. ČRŬNILO, negreală].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CERNEÁLĂ1, cerneli, s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CERNEÁLĂ2, (2) cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de substanță. 3. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CERNEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CERNEÁLĂ2, cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CERNEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

CERNEÁLĂ2, cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, colorată, care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. 3. Fig. (Reg.) Amărăciune, tristețe, jale. – Slav (v. sl. črŭnilo).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cerneálă f., pl. elĭ (vsl. črŭnilo. V. cĭornă, cernesc, cernușcă). Lichid negru (saŭ și alt-fel) de scris (negreală). – Și pl. n. -urĭ, felurĭ de cerneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cerneálă1 (cernire) (pop.) s. f., g.-d. art. cernélii, pl. cernéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cerneálă2 (substanță) s. f., g.-d. art. cernélii; (sorturi) pl. cernéluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cerneală f. lichid servind la scris, tipar, desen. [Slav. ČRŬNILO, negreală].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CERNEÁLĂ1, cerneli, s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CERNEÁLĂ2, (2) cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de substanță. 3. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)