CERBICÍE s. f. Tenacitate, dârzenie; încăpățânare. – Cerbice + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CERBICÍE s. f. (Rar) Tenacitate, dârzenie. – Din cerbice + suf. -ie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cerbicíe f. (d. cerbice). Îndărătnicie. Rezistență, tenacitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cerbicíe s. f., art. cerbicía, g.-d. cerbicíi, art. cerbicíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cerbicie f. îndârjire, tenacitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CERBICÍE s. f. Tenacitate, dârzenie; încăpățânare. – Cerbice + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)