Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele ceatlău:

CEATLẮU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bâtă, ciomag. [Var.: cetlắu s. n.] – Din magh. csatló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ceatlắu, ceatláie, s.n. (reg.) 1. (înv.) instrument de tortură circular, care se punea pe cap. 2. bucată de lemn, băț cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină de fân sau lemne. 3. prăjină adăugată la inima căruței, spre a înhăma încă un cal. 4. bucată de lemn sau cârpă cu care se înnădește ceva; înnăditură. 5. apărătoarea saniei; gănjul cu care se leagă de sanie proțapul sau tânjala. 6. șervet pus în jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele coșului în partea dinainte, sus, pe care se poate ședea. 8. băț gros, bâtă, ciomag. 9. lemn gros, stâlp.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

ceatlắu (-uri), s. n.1. Băț cu care se fixează legăturile. – 2. Cric de mașină. – 3. Prăjină legată la greabănul cailor, pentru a permite atelajului a trei cai. – 4. Cerc, instrument de tortură. – 5. Bîtă, ciomag. – Var. cetlău. Mag. csatló (Cihac, II, 480; Mîndrescu, Elementele ungurești, 148; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. čatlov.Der. cetlui, vb. (a fixa cu un ceatlău; a omorî prin gîtuire; a tortura; a bate, a ciomăgi), din mag. csatolni.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CEATLẮU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bâtă, ciomag. [Var.: cetlắu s. n.] – Magh. csatló.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ceatlắŭ și (Ret.) ceaclắŭ n., pl. ắĭe (ung. csatló, ĭavașa, adică „înfrînătoare, frînă”, de unde și sîrb. čatlov). Prăjina care se leagă pe supt [!] căruță ca să se poată înhăma încă un cal pe lîngă ceĭ-lalțĭ doĭ: un cal înhămat în ceatlăŭ, cal în ceatlăŭ (V. pohod, praștie). Cĭomag gros. Lovitură de cĭomag gros. – În Ial. cearlăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ceatlắu (reg.) (cea-tlău) s. n., art. ceatlắul; pl. ceatláie/ceatlắie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ceatlău (cetlău) n. Mold. 1. par mic cu care se strânge fânul, lemnele în car, etc.; 2. prăjină de care se leagă un al doilea cal: cal de ceatlău; 3. funia de legat proțapul cu sania. [Ung. CSATLÓ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CEATLẮU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bâtă, ciomag. [Var.: cetlắu s. n.] – Din magh. csatló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)