CEATÁL s. n. Porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluența fluvială. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ceatál, ceatále, s.n. (reg., înv.) parte a morii de vânt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ceatál (-luri), s. n. – Parte a morii de grîne, imperfect definită. Tc. çatal „furcuță” (DAR; Ronzevalle 72). Cuvînt puțin folosit, cunoscut mai ales ca toponim, în Dobr.Sursa: Dicționarul etimologic român ceatál s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CEATÁL s. n. Porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluența fluvială. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)