CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban, șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cearșaf, cearșafuri s. n. (intl.) cazier, antecedente penale.Sursa: Dicționar de argou al limbii române CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie făcut din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Tc. çarșaf.Sursa: Dicționarul limbii române moderne cearșáf/cearceáf s. n., pl. cearșáfuri/cearceáfuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire [!] așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ [!] macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cearșaf n. pânză albă de așternut patul pentru culcare sau de șters corpul (de apă ori de sudoare); pânză în genere: câteva perdele cu cearșafuri înnădite unele de altele GHICA. [Turc. ČARȘAF (din ČAR, pânză, și ȘEB, noapte)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
