CEÁPSĂ, cepse, s. f. (Reg.) Mică bonetă sau scufiță de pânză aibă, bogat împodobită cu ornamente colorate, țesute sau cusute. [Var.: ceápță] – Din magh. csápsza, scr. čepac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ceápsă (cépse), s. f. – (Banat, Trans., Bucov.) Bonetă, scufiță, comănac. – Var. ceapță. Etimonul trebuie să fie un cuvînt sl. (čepicĭ „mitră”), care pare să fi intrat în rom. prin intermediul sb. čèpac, slov. čepica sau mag. csápsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. și rus. čepec „bonetă”, pol. czepiec „bonetă”. Edelspacher 11 derivă forma mag. din rom., fără a fi însă probabil acest fapt. Cf. șapcă. – Der. cepiță, s. f. (Trans., rar, bonetă militară), din mag. csapica.Sursa: Dicționarul etimologic român
CEÁPSĂ, cepse, s. f. (Reg.) Scufie. – Magh. csápsza.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ceápsă f., pl. cepse (ung. csápsza, d. vsl. čepĭcĭ. Rudă cu ceapcă, șapcă. Bern. 1, 143). Trans. Scufie, căiță (în Trans. femeile măritate o pun peste concĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ceápsă, cepse, s.f. – 1. Bonetă pentru femei, împodobită cu ornamente: „Bagă-ți mâna pe fereastră / Și mă pipăie la ceapsă” (Bârlea 1924: 42). 2. Podoabe. Târgul cepsălor, de la Asuaju de Sus (Codru); se desfășoară anual, în luna septembrie; cu timpul, a devenit Târgul Cepelor. – Din magh. csápsza, srb. čepac.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
ceápsă (reg.) s. f., g.-d. art. cépsei; pl. cépseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ceapsă f. Tr. scufie. [Ung. CSÁPSZA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CEÁPSĂ, cepse, s. f. (Reg.) Mică bonetă sau scufiță de pânză albă, bogat împodobită cu ornamente colorate, țesute sau cusute. [Var.: ceápță s. f.] – Din magh. csápsza, sb. čepac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)