CEAPRÁZ, ceaprazuri, s. n. 1. Șiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile, tapițeriile etc. 2. Poziția alternativă a dinților de ferestrău într-o parte și în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului. 3. Călcător (III 1, 2). – Din tc. çapraz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ceapráz (ceaprázuri), s. n. – 1. Șiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălțămintei. – 3. Călcător, zimțar. – Var. cepraz(ă), ce(a)prag. Tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Șeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque. – Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s. m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s. f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar).Sursa: Dicționarul etimologic român
CEAPRÁZ, ceaprazuri, s. n. Șiret sau panglică de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare). – Tc. çapraz.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ceapráz n., pl. urĭ (turc. čapraz, d. pers. čeprast, brîu de metal al ĭenicerilor. V. șabracă). Găitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haĭnă cu ceaprazurĭ (la haĭnele femeĭeștĭ, ob. pasmanterie). Instrument de găurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de îndreptat dințiĭ fĭerăstrăuluĭ (numit și ceapráznic în Munt. est și călcătoare în Mold.). Fĭerăstrăŭ cu ceapraz (saŭ rostit), cu dințiĭ îndreptațĭ unu 'ntr´o parte, și altu într´alta ca să taĭe maĭ bine. – Mold. vechĭ ceprag, pl. e. V. canaf și galon 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ceapráz (cea-praz) s. n., pl. ceaprázuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ceapraz n. 1. ciucure de mătase, bumbac sau lână: cabanița era un fel de contăș cu ceaprazuri de fir GHICA; 2. unealtă cu care se îndreptează dinții ferăstrăului. [Turc. ČAPRAZ; pentru sensul 2, cf. ibrișim].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CEAPRÁZ, ceaprazuri, s. n. 1. Șiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile, tapițeriile etc. 2. Poziția alternativă a dinților de ferestrău într-o parte și în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului. 3. Călcător (III 1, 2). – Din tc. çapraz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)