CEAC s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ceac n., pl. urĭ (ung. csák, id.). Mold. Cange cu care plutașiĭ trag grinzile de pe apă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ceac s. n., pl. ceácuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CEAC, ceacuri, s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)