Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele cazac:

CAZÁC, cazaci, s. m. 1. Membru al unei comunități militare autonome care s-au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, unde, în schimbul unor privilegii, era obligat să apere țara împotriva invaziilor. 2. (În Rusia, începând din sec. XVIII) Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci (1). – Din rus. kazak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


cazác (cazáci), s. m.1. Membru al unei comunități militare autonome așezate la marginea statului rus. – 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre cazaci. Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), cf., rus. kazak.Der. căzăcească, s. f. (dans tipic); căzăcesc, adj. (de cazac); căzăcește, adv. (în felul cazacilor); căzăci, vb. (a transforma în cazaci); căzăcime, s. f. (mulțime de cazaci); cazacliu, s. m. (înv., negustor care făcea trafic cu Rusia), din tc. kazacli „originar din țara cazacilor”; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CAZÁC, cazaci, s. m. 1. Persoană făcând parte dintr-o populație rusă care a colonizat odinioară anumite regiuni ale statului moscovit și care, în schimbul unor privilegii, era obligată să apere țara împotriva invaziilor. 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre cazaci (1). – Rus kazak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cazác m. (rus. kazák, d. turc. kazak, om liber, vagabond). Un fel de cavalerist rusesc. Fig. Om milităros și brutal. – Cazaciĭ îs niște Tătarĭ rusificațĭ stabilițĭ în sudu Rusiiĭ, maĭ ales pe lîngă Don. Aŭ fost independențĭ pînă la Petru cel Mare al Rusiiĭ și s´aŭ bătut de multe orĭ cu Poloniĭ, Tătariĭ, Moscovițiĭ și Româniĭ. Une-orĭ mercenarĭ aĭ Polonilor și aĭ Românilor, formaŭ trupe de apărare la hotare. Astăzĭ formează cavaleria ușoară a Rusieĭ, ĭar în vechime eraŭ trupe de Cazacĭ și la Românĭ. V. zaporojan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cazác s. m., pl. cazáci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cazac m. 1. cel ce ține de poporul Cazacilor din Rusia; 2. fig. (ironic) sbir, agent de poliție: ce te apucase să asmuți cazacii asupra noastră ? AL.; 3. Tr. vântul de răsărit (adică cel ce bate dinspre țara Cazacilor).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAZÁC, cazaci, s. m. 1. Membru al unei colectivități (etnice rusești) formate din oameni liberi, mai ales din foști țărani fugiți de pe moșiile stăpânilor feudali ruși și poloni, care, în sec. XV și XVI, s-au așezat în regiunile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, unde au format unități militare autonome. 2. (În Rusia, începând din sec. XVIII) Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci (1). – Din rus. kazak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)