Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele cauzativ:

CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif].
Sursa: Dicționar de neologisme

cauzatív1 (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cauzatív2 (ca-u-) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CAUZATÍV, cauzative, adj. n. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – It. causativo (lat. lit. causativus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cauzatív, -ă adj. (lat. causativus). Gram. Cauzal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cauzativ a. Gram. care enunță cauza: conjuncțiune cauzativă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)