CATOLICÍSM s. n. Confesiune creștină care recunoaște primatul papei, infailibilitatea lui în materie de dogmă și de morală, purcederea „Sfântului Duh” de la Dumnezeu-Tatăl și de la Dumnezeu-Fiul, existența purgatoriului etc. – Din fr. catholicisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CATOLICÍSM s. n. confesiune creștină care recunoaște primatul și infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credință, purcederea Sfântului Duh și de la Dumnezeu-fiul (filioque), existența purgatoriului etc. (< fr. catholicisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CATOLICÍSM s.n. (Bis.) Confesiune creștină în fruntea căreia se află papa de la Roma și care are ușoare diferențe de doctrină față de alte confesiuni. [Cf. fr. catholicisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
CATOLICISM (‹ it., fr.) s. n. Sistem doctrinar exprimat în teologia latină și tradiția Bisericii romano-catolice. C. se deosebește atît de ortodoxie cît și de protestantism prin: primatul papal, filoque, azima, purgatoriu etc. C. folosește metoda scolastică tomistă introducînd concepte filozofice în formularea dogmelor, care sînt decizii ale unei autorități infailibile în materie de credință (papa) și nu de mărturisire de credință.Sursa: Dicționar enciclopedic CATOLICÍSM s. n. Confesiune creștină având o organizație bisericească în fruntea căreia se află papa de la Roma. – Fr. catholicisme.Sursa: Dicționarul limbii române moderne catolicísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită catolicism n. 1. religiunea catolică; 2. de când cu schisma dela 1054 biserica (romană) apuseană în opozițiune cu cea (greacă) răsăriteană.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CATOLICÍSM s. n. Ansamblul credințelor, dogmelor, învățăturilor, instituțiilor, practicilor și tradițiilor proprii Bisericii Romei și a celor în comuniune cu aceasta. – Din fr. catholicisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)