CÁTHARSIS s. n. 1. (Lit.) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și: catarsis. – Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CATHÁRSIS s. n. 1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune. 2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate. (< fr. catharsis, gr. katharsis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CATHÁRSIS s.n. (Lit.) Termen folosit de Aristotel pentru a defini efectul „purificator” al artei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiunile josnice. [Scris și catarsis, katharsis. / cf. fr. catharsis, gr. katharsis – purificare].
Sursa: Dicționar de neologisme
!cathársis (gr.) [th pron. t] (ca-thar-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÁTHARSIS s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [ Scris și: catarsis. – Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)