Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele catastrofa:

CATASTROFÁ vb. tr. a consterna, a descuraja. ◊ a produce cuiva o catastrofă. (< fr. catastropher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


CATASTROFÁ v. I. tr. (Franțuzism) A consterna, a descuraja. ♦ A produce asupra cuiva o catastrofă. [< fr. catastropher].
Sursa: Dicționar de neologisme

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CATASTRÓFĂ s. f. 1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ. 2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate. (< fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CATASTRÓFĂ s.f. 1. Nenorocire mare, dezastru, calamitate; tragedie. 2. Momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice; deznodământ. [< fr. catastrophe, cf. gr. katastrophe – revărsare, întoarcere].
Sursa: Dicționar de neologisme

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru. – Fr. catastrophe (lat. lit. catastropha).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*catastrófă f., pl. e (vgr. katastrophé. V. strofă). Mare răsturnare de lucrurĭ, nenorocire imensă, ruină, crah. V. cataclizm.
Sursa: Dicționaru limbii românești

catastrófă s. f., g.-d. art. catastrófei; pl. catastrófe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

catastrofă f. 1. nenorocire mare, sfârșit tragic; 2. desnodământul unei tragedii sau drame.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)