CATÁRI s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec. XI-XIV, înrudite cu bogomilismul, care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un păcat. – Din fr. cathare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CATÁRI s. m. pl. adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii. (< fr. cathares)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CATARI (‹ gr. katharós „curat”) s. m. pl. Adepții unei erezii din sec. 11-13, răspîndită în Europa apuseană (în special în Italia, Flandra, S Franței), cu precădere în rîndurile meseriașilor și țăranilor. Condamnau lumea materială, considerată ca o creație a diavolului, chemînd la o viață castă și austeră în vederea unirii cu Dumnezeu. Învățătura lor a stat la baza ereziei albigenzilor.Sursa: Dicționar enciclopedic Catari pl. nume dat mai multor secte eretice în evul-mediu, în special Albigensilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
cătări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cătare
cătări - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cătare
cătări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul cătare
catari - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul catar
catari - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul catar
catâri - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul catâr
catâri - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul catâr
cațări - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul cățăra
cațări - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul cățăra