Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele castană:

CASTÁNĂ, castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon și în ulei, închis până la maturitate într-un înveliș verde, țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formații cornoase aflate pe fața internă a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CASTÁNĂ s.f. Fructele a două specii de castan, asemănătoare ca aspect: a) de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), necomestibile, utilizate în industria farmaceutică și cosmetică; b) de castan propriu-zis (Castanea sativa), comestibile, bogate în amidon și ulei, utilizate variat în bucătărie, dar mai ales în cofetărie sub formă de piure de castane, iar în multe țări europene sunt consumate tradițional castane coapte în cenușă.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ

castană, castane s. f. lovitură dată în creștet cu articulațiile oaselor metacarpiene.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CASTÁNĂ, castane, s. f. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, închis până la maturitate într-un înveliș țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de ajutorul altuia pentru a îndeplini, în folosul propriu, un lucru primejdios. – Femininul lui castan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*castánă f., pl. e (ngr. și vgr. kástanon, pl. -na; it. castagna, d. lat. castánea). Fructul castanuluĭ, un sîmbure cărnos c´o coajă cafenie deschisă acoperită, cînd e în arbore, de altă coajă verde cu ghimpĭ. Castană de baltă. V. colțan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

castánă s. f., g.-d. art. castánei; pl. castáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

castană f. rodul castanului, al cărui involucru e întrebuințat în vopsitorie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CASTÁNĂ, castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon și în ulei, închis până la maturitate într-un înveliș verde, țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formații cornoase aflate pe fața internă a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)