Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele carp:

CARP s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


-CÁRP2 elem. carpo-
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARP1 s. n. ansamblu de opt oase mici, care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. (< fr. carpe, gr. karpos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-CARP v. carpo-.
Sursa: Dicționar de neologisme

CARP s.n. Ansamblu format din cele opt oscioare care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. [< fr. carpe, cf. gr. karpos].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARP, Petre P. (1837-1919, n. Iași), publicist și om politic român. Junimist; șeful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era nouă”. De mai multe ori ministru sau prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participării României la primul război mondial alături de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar și dramatic; traduceri.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CARP s. n. Ansamblu de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. – Fr. carpe (lat. lit. carpus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*carp n., pl. urĭ (vgr. karpós, fruct, carp). Anat. Oasele dintre metacarp și antebraț, la încheĭetura pumnuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!carp1 (nume etnic) s. m., pl. carpi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

carp2 (grup de oase) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Carp m. 1. (Costache) m. fabulist român (1838-1880): 2. (Petre), om politic, partizan convins al Nemților în răsboiul mondial (mort în 1919).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARP1 s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARP2, -Ă, carpi, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație geto-dacică stabilită pe teritoriul românesc, la est de munții Carpați; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din lat. Carpes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARP s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

-CÁRP2 elem. carpo-
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARP1 s. n. ansamblu de opt oase mici, care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. (< fr. carpe, gr. karpos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-CARP v. carpo-.
Sursa: Dicționar de neologisme

CARP s.n. Ansamblu format din cele opt oscioare care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. [< fr. carpe, cf. gr. karpos].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARP, Petre P. (1837-1919, n. Iași), publicist și om politic român. Junimist; șeful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era nouă”. De mai multe ori ministru sau prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participării României la primul război mondial alături de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar și dramatic; traduceri.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CARP s. n. Ansamblu de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. – Fr. carpe (lat. lit. carpus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*carp n., pl. urĭ (vgr. karpós, fruct, carp). Anat. Oasele dintre metacarp și antebraț, la încheĭetura pumnuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!carp1 (nume etnic) s. m., pl. carpi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

carp2 (grup de oase) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Carp m. 1. (Costache) m. fabulist român (1838-1880): 2. (Petre), om politic, partizan convins al Nemților în răsboiul mondial (mort în 1919).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARP1 s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARP2, -Ă, carpi, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație geto-dacică stabilită pe teritoriul românesc, la est de munții Carpați; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din lat. Carpes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)